Mirajul comorilor fabuloase, varianta Ilidia
Cum sa-ti pierzi mintile, umbland dupa cai verzi pe pereti
Pe Valea Almajului si in muntii din apropierea Oravitei circula o multime de povesti legate de un fabulos tezaur care ar fi fost ascuns la temelia cetatilor banatene din zona. Oamenii locului spun povesti despre cei care s-au imbogatit peste noapte, dar si despre naivi care au ajuns la sapa de lemn sau chiar la inchisoare umbland dupa comori.
Olivera Iojica
„Din batrani se spune ca o comoara fabuloasa zace ascunsa in cetatea de
la Ilidia. Poate fi chiar si o tona de aur! De-a lungul timpului, zeci
de cautatori de comori, au luat muntele pieptis pentru a descoperi
minunea. Nimeni nu vorbeste la intoarcere despre ceea ce a gasit acolo,
insa stiu ca pe Valea Almajului, pe la Dalboset, Sopotu Nou, Sopotu
Vechi, sunt oameni care au planurile vechii cetati pe piei de capra.
Daca as fi vazut barem planurile, poate ca acum n-as fi avut Audi din
1982“, spune Rusalin Vacariu, din Potoc, o mica localitate din Banat,
situata in apropierea cetatii Ilidia, ale carei ruine atrag si astazi,
ca un magnet, zeci de temerari ce viseaza sa se imbogateasca peste
noapte. Rusalin este unul dintre ei. Vreme de o jumatate de an, a batut
zi de zi cararile muntelui, insotit de ortaci, in cautarea comorii
ascunse. El a incercat sa refaca calea cautatorilor de comori. Pana la
cetatea Ilidia, drumul urca pieptis. Vreme de doua ceasuri, am batut
cararile indrumati de Rusalin, care stie drumul cu ochii inchisi. Dupa
inca o ora de mers pe jos, „ghidul“ s-a oprit. „Aici, la fantana de sub
cetate, or scos almajenii un burduf de bani! Cred ca o fost prin ‘94.
Nu or mai ramas decat cateva doage ceruite... Burduful l-or spart aici,
pe loc. Au incarcat comoara intr-un Aro si dusi au fost!“, spune, parca
cu parere de rau si o umbra de invidie, Rusalin.
Nemti si piramide
In anii ’90, insotit de alti localnici, omul a facut drumul acela pe
jos, indiferent de vreme. Cateodata a si dormit acolo sus, la cetate,
fara sa-i pese de foame sau frig. „Era ceva care parca ma indemna sa
merg mai departe, ca sunt pe drumul cel bun. Si, poate tocmai cand am
fost cel mai aproape de comoara, totul s-a naruit“, spune Rusalin. El
adauga ca, in primavara lui 1995, la Potoc si-au facut aparitia cativa
oameni ciudati. „Erau niste nemti care facusera cercetari si pe la
piramidele din Egipt. Au venit cu aparatura sofisticata si au inceput
sa caute. Eu m-am lipit de ei. La un moment dat, au descoperit un bunar
(put de fantana – n.r.), adanc de 70 m. Spuneau ca acolo este sigur
ceva. Urma sa vina dupa Pastele catolic, sa angajeze cativa localnici
care sa lucreze cot la cot cu ei. Ziceau ca ne dau 30 de marci pe zi ca
sa foram cu aparatura adusa de ei. Mi-au spus ca au detectat intr-o
camera subterana niste rafturi pe care s-ar afla multe bijuterii“, isi
aminteste Rusalin, care a coborat cu cautatorii de comori nemti intr-o
caverna situata la 1,5 metri sub pamant.
Bolta subterana
„Aparatul cu care venisera nemtii era dotat si cu un radar special.
Aveau cu ei un monitor cat un televizor sport. Dracovenia le-a indicat
ca, sub pamant, sunt mai multe goluri, ca niste camere, la 1,5 m, la 2
m si la 11 m“, spune Rusalin. Nemtii nu s-au mai intors insa. „Am
inceput noi, cei din Potoc, sa sapam. Cu chiu, cu vai, am sapat 11 m in
adancime. Vreo patru metri o fost numai pamant, dupa care am descoperit
o bolta din dale in forma de potcoava. Cum am dat pamantul la o parte,
am prins o fisura. Am turnat apa si am vazut ca merge la vale, semn ca
fisura continua“, isi aminteste Rusalin.
Dinamitarea cetatii
„N-am mai putut inainta, pentru ca era piatra. Am facut o groapa cu
diamentrul de doi metri si, cu ajutorul unui artifi- cier de la o mina
din Moldova Noua, am facut rost de zece kilograme de dinamita, cu care
am aruncat zidul si piatra in aer. Puneam putina dinamita, sa disloce
putin, si puscam. Se auzea explozia pana la pastravaria din Valea
Beiului, la kilometri buni distanta! Piatra dislocata o scoteam afara.
Mai foram si iarasi puneam dinamita. Pentru ca nu am avut scule
potrivite, am forat cu dalta. Unul tinea dalta, altul dadea cu barosul.
Cand unul, cand altul, dadeam cate 500 de baroase fiecare. Asa a fost
pana la vreo sase metri adancime“, povesteste Rusalin.
„Gold! Gold!“
In acelasi an, in zona a venit, de la Buchin, localitate de langa
Caransebes, un grup de romani plecati de ani buni in Statele Unite.
„Erau cinci persoane, trei barbati si doua femei. Ne-or cautat si ne-au
dus cu ei la Poeni, in Carbunari, pe Valea Almajului, intr-o pestera,
acolo unde aparatura pe care o adusesera o piuit si o indicat GOLD (aur
– n.r.). Am abandonat cautarile la Ilidia si ne-am apucat sa sapam
acolo. Am dat de o pestera care mergea in jos. Am scos lutul din ea,
pana cand am ajuns la o stanca. Am scos stanca afara si, de acolo, s-a
deschis o alta pestera. Am intrat in ea. Erau doua camere. Am cautat
peste tot si nu am gasit nimic acolo. Americanii insa au descoperit o
comoara la Drumul Basarabenilor, in Baia de Arama. A aflat politia si
au fost expulzati. Nu stiu cati ani au primit interdictie sa mai intre
in tara“, povesteste, cu regret, cautatorul de comori. Ramasi fara
aparatura, cautatorii de comori din Potoc au pus o stanca la gura
pesterii pe care au descoperit-o si s-au intors la primul lor santier:
Ilidia.
Dupa gratii
Fara sa stie insa, fusesera supravegheati discret de politie. Trei
dintre ei au fost arestati: „Ne-au cercetat atunci timp de sase luni in
stare de libertate. In cele din urma, eu, impreuna cu alti doi
cautatori, am fost arestati pentru nerespectarea regimului armelor,
munitiilor si materiilor explozive“. Au facut puscarie din 3 martie
1996 pana in 27 august 1996, la penitenciarul din Timisoara. De cand a
iesit din inchisoare, Rusalin s-a cumintit. „Vin oameni din foarte
multe locuri din tara sa se intereseze de comoara. Au fost din Valea
Almajului, dar si din Bucuresti. Unii or mai descoperit cate ceva pe
acolo. Si noi, cat am sapat, am dat de un varf de sulita si de un
brici. Le-or luat la muzeu. Am mai gasit cioburi de cani si sapte vetre
de foc. Probabil ca se prelucra ceva acolo. Imi pare tare rau ca noi nu
am putut sa gasim comoara. Poate sunt altii mai norocosi“, incheie
Rusalin. In adancul sufletului, el crede totusi ca, intr-o buna zi, va
apuca sa vada cu ochii lui cum aurul ascuns de sute de ani va straluci
in bataia soarelui, la Ilidia. |
Comentariile pentru articolele din arhiva au fost blocate. Va rugam sa vizitati sectiunea curenta a siteului Ghimpele.ro. |
|
De cate ori ati dat spaga?
11 voturi |
|
PAREREA LUI TOPAN |
|
|
